www.angles.ro – casa noua a blogului:)

24Apr09

M-am mutat aici:

www.angles.ro

Pentru ca mi s-a oferit ocazia si pentru ca asa am avut chef . Minunatia a stat in constructie vreo 2-3 zile in care m-am sucit de multe ori, pana am fost multumita de rezultat. 

Va rog, cei care ma aveti in blogroll sa schimbati adresa catre cea noua; aici nu o sa mai postez, cel mai probabil.

La fel cei care sunteti abonati la feed, apasati pe bomboana pe blogul nou :) Cei care nu sunteti abonati, acum nu va mai opreste nimic :P 

De ce “angles“? (nu angel:P) Pentru ca scriu privind…diferite unghiuri ale subiectelor (pretty obvious, huh) si pentru ca in general analizez muuult si bine :) 

See you there!

Filed under: Dislikes, Entertainment, Facultate, Google e numai unul, Inner world, Outer world, Serioase   |  3 Comments

So, you think you’re something else?

21Apr09

Everybody thinks they’re special. Of course we do. It’s one of the tricks that get us through the day because we  n e e d  to differentiate ourselves from others. Oh, look at this guy, he’s spitting seeds on the ground; this woman doesn’t have a mirror at home, she’s dressed like a hooker – we don’t want to think we’re on the same level as them, perhaps the people we label as “average”.

If you tell someone to their face that they are average, they will most probably smack you. You wouldn’t like to be called that, now would you? You’re special because you have a degree, you have a skill that surpasses others’, you speak 3 or 4 languages, you’ve travelled a lot, your friends definitely say you’re smart and funny (sometimes this is a compliment for them as well), maybe at some point your teachers thought you were bright but wasting your (god given) skills/talent/beauty. 

I don’t know about you, but people have told me some of these things over time, and my perception of myself shifted from insecure-and-shy to (relatively) confident and arrogant – “I am something else” and somehow this idea infiltrated deep enough into my processes that I sort of included it in my plans. As in, “it’s ok, no rush, I’m good, I can do this [project] in one night before the deadline and I’ll be just fine”. How’s that for arrogance going nowhere.

I’ve begun to decline with this attitude. When I was younger, between the ages 13 and 16 I guess, I took assignments seriously and prepared thoroughly – that’s the thinking my family induced. I never perceived it as an effort, I enjoyed parts of it and almost neglected the ones I disliked but still did well. After that age I started lagging, I didn’t care that much. When University began I still felt comfortable taking it easy. So I became limited and sufficient. This is the only self-destructive non-action I’ve taken in years but it’s a big one :)

The logical line of thought is “thinking you’re special makes you average“. Everyone thinks they’re special but not that many people live up to the expectations placed on them by others and by themselves. I think we’re entitled to actually believe we’re special only after we’ve done something pretty awesome with our lives. We’ll always be special to our parents because we’re, you know, their flesh and blood; to our friends, because otherwise they wouldn’t still be around us; and occasionally we’ll find people who share the same belief just because they feel kind that day. We believe these people because we trust them, but especially because that’s what we like   want  love to hear. We are programmed to keep our ears open for praise, not for criticism.

Ultimately, we only have ourselves. You know the saying, deep down everybody’s alone. We cannot run from ourselves, nor can we lie to ourselves. What we believe is entirely up to us. We can take other’s bullshit, make up our own or just do what the hell we’ve got to do and BE special, not just believe it and ACT as if we were.

So what’s the cure for this? Motivation, goals, some medium-term plan. I have my graduation thesis in two months that should be enough, but so far it’s done nothing for me :) 5 minutes ago I realized short-term plans never worked for me, because I always look for what’s beyond that “critical moment”. In the 12th grade, my friend and I made many plans for after the exam, small plans but they kept our imaginations busy and helped us relax. It was the little things, like having a big drinking session after it was all over, that made us think of the treats and not what we then perceived as the “ordeal”. Maybe it’s actually the small rewards we care about more, because they bring immediate, visible satisfaction. Because we’re used to that – gratification society…

Articolul asta e si pe Blogoree. Daca n-ai ce face, ia si voteaza aici. 

Filed under: The English Page   |  15 Comments
Tags: appreciation, bullshit, education, family, friends, goals, honesty, motivation, self, special

Flashbacks – posturi vechi dar bune

17Apr09

Pentru ca suntem in aprilie si pentru ca atunci cand am deschis blogul (20 august 2008) nu credeam ca o sa supravietuiasca dupa februarie, ma uitam printre posturile mai vechi pentru ca eram curioasa ce scriam inainte si cum. Asa am redescoperit cateva articole care suna bine, si din moment ce uitasem eu de ele sigur nici voi nu le mai tineti minte :) So, here are my oldies but goldies: 

In cautare de lucruri aparent inaccesibile (21 aug) – despre mastere in straintatate: unde si cat

Mentalitate romaneasca/Utopia (24 sep) – atitudinea romaneasca de negare, depreciere si conflictul permanent vs. acceptare a diferentelor

Christiania (28 sep) – orasul din oras, in centrul Copenhagai – despre ideile lor vs. ideile noastre

Enter password!! DA? (11 nov) – cum fiecare miscare pe care o facem are un cod, un nume, o parola, o combinatie. Forget it and you’re screwed :)

IpoCrizica (21 dec) – suntem ipocriti: simpatizam atatea cauze si initiative ecologice, dar nu facem asta decat declarativ (aici s-ar incadra si asta mai recenta cu “ora pamantului”). Aici despre energie si hartie.

Utopia/ipoCrizica II (24 dec) – risipa pe care noi astia (vesticii evoluati si cei mai vestici si mai dezvoltati)  o facem cand vine vorba de mancare si indiferenta/aroganta fata de cei care nu-si permit mancare, d’apai sa o risipeasca

Obscenitate, altfel (2 ian) – jurnalismul si obscenitatea razboiului – pe care preferam sa nu o vedem dar in acelasi timp o sustinem. De unde ruptura? 

How rebellious…in a conformist sort of way (4 ian) – lupta pentru unicitate si in acelasi timp afiliere cu unii ca noi. Wait, what?…

Femeile sunt egale intre ele (9 ian) – postul pentru concurs la Nosfer, mi-a placut ce a iesit :) Femei, barbati, diferente si cat fiiiiights!

Tabuuri (15 ian) – lucruri absolut naturale pe care le ascundem cu orice pret de restul lumii; ne rusinam sau ingretosam. De ce? 

Zodii? sau…? (12 feb) – increderea in zodii: ce inseamna pentru fiecare, de unde provine si cum poate sa aiba efectul exact invers

Televiziune si vedete efemeride (2 mar) – titlul zice tot. Televiziunea de pe la noi si de la altii

Hop si eu cu you know what (19 mar) – despre criiizaaa: perspectiva mai personala

Filed under: Inner world   |  5 Comments
Tags: blog, perspective, posturi preferate

Beauty? Fake!

14Apr09

Ca vorbiram mai inainte despre cum nu vrem sa imbatranim si ne dam de trei ori peste cap si ne injectam botox ca sa ne simtim mai netezi, ma gandeam la oamenii care sunt tineri, adica noi, la varsta care “trebuie”. M-am gandit ca ei sunt mai relaxati. Si m-am gandit prost. 

Nici la varsta asta se pare ca nu e bine, pentru ca presiunea vine cam din aceeasi directie si loveste un pic mai tare: tre’ sa fii frumos, fit si sa te imbraci misto. Pai, cum nu, cand te uiti in reviste si le vezi pe alea fara pori (!), fara pic de rid, cu ochii mari si umezi, sanii mari si…bine pusi in valoare, corp sculptat si subtirel, celulita e straina de toate, iar peste toata perfectiunea asta adaugam nitel machiaj si niste hainute interesante. 

Imaginile devin ideal pentru copile sub 17 si frustrari pentru cele peste varsta asta – pentru ca ai incercat cam ce se putea incerca si tot nu te apropii de ce vezi acolo, ca mereu e ceva lipsa ori ramas de imbunatatit. Asa ca ajungi la concluzia ca ele sunt niste superbitati de neatins si de aia sunt acolo sus aka cocotate pe o scara a valorilor tare intortocheata probabil de catre un impresar/director/manager tare destept. 

Nu mai e pentru nimeni un mister miracolul photoshop-ului: un artist bun scoate orice imperfectiuni de la puncte negre la celulita, centimetri pe unde trebuie, kilograme in plus si what the hell, while we’re at it o coasta sau doua si schimbat un pic structura oaselor. Unde lipsesc formede cu desavarsie, se mai adauga; se mai pune si par in plus la coafura, ca niciodata nu e destul. 

Acum, ma gandesc la doua laturi ale “operatiilor estetice instant” in Ps…

Una, teoretic vedetele nu mai au nicio motivatie sa arate bine pana la ultimul fir de par/muschi, stiind ca platesc bani buni si pe retusurile tuturor fotografiilor in care apar – pentru ca nu iese niciuna (oficiala) fara sa fie luata la puricat. In fond si la urma urmei, nici nu trebuie sa existe neaparat :) Poate ati vazut filmul ala in care Pacino creeaza o femeie virtuala care joaca in filme si devine superextramegastar, privitorii crezand ca e reala si pretinzand ca au intalnit-o. Mai pare asa SF scenariul pe cat era la inceput? 2002 was a looong time ago :)

A doua, un pic mai complexa. Impactul pe care il au imaginile cu oameni fara defecte asupra publicului devine ambitie de a arata bine, de a se mentine, care se traduce prin investitii personale: cosmetice, sala si tratamente, toate tinand in functiune o industrie imensa a produselor si serviciilor de ingrijire personala. Imaginile sunt prezentate in felul asta pentru o varietate de motive care se imbina suficient de bine incat sa nu existe pe nicaieri interesul de a spune “natural e ok. tu esti ok”. Mai stiti campania cu frumusetea naturala la Dove? Ce noutate, ce frumos… sau? De fapt pozele acelea au fost si ele retusate, dupa cum zice omul (Pascal Dangin) care s-a ocupat de ele:

“Do you know how much retouching was on that?” he asked. “But it was great to do, a challenge, to keep everyone’s skin and faces showing the mileage but not looking unattractive.” (mi-a placut asta cu “mileage” :)  (Pascal Dangin, aici)

Cu alte cuvinte, mesajul pe care il transmit ei e laudabil, but they’re doing it all wrong – bine bine, frumusete naturala dar pana la un punct. 

Extrema interpretarii frumusetii, sau cel putin cea pe care nu o stiam si m-a socat recent, e albirea pielii prin produse cosmetice, mai ales creme. Prima data am vazut o reclama pe un site chinezesc si ma gandeam ca am inteles gresit, my Chinese is a little rusty these days :) Insa pare-se ca e o realitate: femeile asiatice cauta acest gen de produse. Nici nu stiu de unde sa incep, atat de multe motive sunt pentru care chestia asta e gresita. Pe langa toaaate preocuparile legate de biuti ce ne inconjoara pe noi, fetele astea mai au grija de a-si albi pielea. La noi echivalentul (si in mod ironic exact opusul) ar fi bronzatul, numai ca lipsit de conotatiile culturale si identitare. Oare asta sa ne aduca la vechea concluzie, si anume ca femeile isi doresc intotdeauna ceea ce nu pot avea?…

Cred ca din toata povestea asta o singura idee ramane clara si nu intra in contradictie cu nicio alta: standardele de frumusete nu sunt puse ca sa fie atinse, ci ca sa fie urmarite in permanenta. Ne fascineaza ceea ce nu avem, si nu vom putea avea niciodata. Si de-aici, low self esteem and company…

 

Am fost instigata sa promovez articolul pe Blogoree:) Daca va place, aici puteti sa-l votati. Sa vedem ce-o iesi ;))

Filed under: Serioase   |  18 Comments
Tags: artificial, celebritati, cosmetica, frumusete, frustrari, imagine, manipulare, media, mentalitate, moda, photoshop, standarde

Mi-am luat pesti

14Apr09

Fiindca am implinit

mi-am luat pesti :) Virtuali. Vedeti in sidebar ->

(sa-i hraniti, ca nu se fac obezi :)) )

Filed under: Entertainment   |  9 Comments

Ce iese din combinatii random

10Apr09

Leapsa asta o primisem initial pe Facebook, de la o tipa din Anglia, si acum de curand de la Ammelie si de la Catalin, asa ca am doua variante pentru ea (cea mica e prima). A fost interesant cum combinatiile aleatorii de imagini si cuvinte pot avea o coerenta si pot sa formeze o idee unitara:)

Leapsa suna asa:
1. go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
2. go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
3. go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
4. use Photoshop or similar to put it all together.

O dau mai departe oricui citeste postul si ii place ideea :)

So, a iesit asa:

Filed under: Outer world   |  2 Comments
Tags: fun, internet, leapsa

Phishing, much?!

10Apr09

Credeam ca s-a terminat cu rahaturile astea…

Inutil de zis ca nu am cont la raiffeisen, nu? Disgusting. Veniti si voi cu ceva nou.

Filed under: Dislikes   |  10 Comments
Tags: Dislikes, internet, phishing raiffeisen

:) Beautiful spring feeling

08Apr09

Poate v-am mai spus ca am un corcodus/zarzar in curte. Acum a inceput sa infloreasca… Mereu astept momentul cand e plin de flori albe, si incep sa ii cada petalele. Parca e o ninsoare in miniatura – pe caldura, HA! E o vreme superba in Brasov, cel putin deocamdata, si daca chiar insisti poti sa stai chiar la plaja.

Nu stiu daca are vreo legatura cu vremea whatsoever, dar ma simt mai bine, lucrurile incep sa ia o turnura spre (mai) bine and it looks like everything’s falling into place. Nu, n-am inceput sa am un program normal, pentru ca in continuare sunt intre extremele “nu dorm” si “dorm foarte mult” :) Momentan ma incadrez in prima varianta, but what the hey.

Enjoy warmth and beautiful…ness. And hope for the best.

[Nu scriu despre Moldova. Nu pe blog ;) Planuri mai importante pentru subiectul asta]

Filed under: Inner world   |  14 Comments
Tags: floare, primavara, smile

This is Spartaaa Romaniaaa!

07Apr09

De fapt “This is Romaniaaa, ba!” dar tipam la fel de tareee! N-am facut nimic fara un pic de scandal! Razboiul se duce intre urlatori si urechile celor care ii asculta! Terminam propozitiile cu semnul exclamarii! Cand nu tipa nimeni important la nimeni altcineva important ne gasim anonimi care sa tipe! Pentru ca ne place!

Anul asta e iar Sparta! Eu anul trecut am scapat de scandalul si tipetele pre-electorale! Dar acum nu mai scap! Because This is singura modalitate prin care oamenii pot iesi in evidenta! Geoana face scandal fata de presedinte pentru ca e cea mai simpla modalitate de a atrage atentia! Altfel nu il asculta nimeni! El nu face decat sa ia exemplul presedintelui! Si e succesor demn si mandru al lui Vadim! (numele lui are incorporat un semn al exclamarii, ma scuzati) ! Becali e un scandal in sine, si uite unde a ajuns! Oare acolo o sa ii duca pe toti scandalul ?? !! Sa speraaaam!

Cand nu fac ei scandal – ceea ce se intampla prea rar!, asa ca o sa reformulez: cand suntem suprasaturati de scandalul lor, apar altii care sa faca zgomot! Gasim anonimi care sa apara la tembelizor si sa se certe! Pentru ca This is interesant pentru public! Cu cat mai flusturatice si mai absurde personajele, cu atat mai bine! Daca mai sunt si porno e bestial! Daca sunt si porno, si urate si cu tignal, e perfect!

Nici la talkshouri nu stim sa vorbim normal! Trebuie sa ne intrerupem si sa ne hartuim invitatii! Pentru ca asa ni se pare noua ca ii facem sa spuna mai mult decat vor! Pentru ca nu am auzit de ca “you catch more flies with honey”! Si pentru ca This is calea spre audienta, putem sa ajungem si la publicul de 80+ de ani! Si pentru ca urechile curiosilor sunt oricum antrenate! 

Daca tot se tipa in realitate, trebuie sa se zbiere de doua ori mai mult si mai tare in showurile de comedie! Ca doar facem satira! George Costanza in crize era mic copil! Parca ii intrecem si pe italieni! Trebuie numai sa ne apucam sa gesticulam ca descreieratii! Mascarpone, mascalzone, ma che fai!

Sper ca v-ati saturat la fel de mult de manifestarile deosebit de inteligente! Stiu ca a This is un post deosebit de enervant! Dar am descoperit modalitatea prin care se poate tipa in scris! Sper sa nu o preia si altii!

This is scandal, ba!

Filed under: Dislikes   |  6 Comments
Tags: atitudine, divertisment, enervant, media, mentalitate, politica, romani, scandal, televiziune