Mozaic de banalitati

14Ian09

Dupa zile de bolit cu foarte putin scos nasul la aer, si atunci tinut in traista din motive de “vad in ceatza, nu imi pasaaa” am iesit intr-un final din casa la modul constient si lucid.

O mohorala de zi la ora 10 dimineata de ai fi crezut ca mai e putin si se insereaza. 4 grade, cu plus. Un nor gri de la un capat la altul al “cerului” prin care nu trecea nicio raza de soare, in schimb se pare ca nenea nor vroia sa se extinda catre pamant – iar am avut parte de o ploaie pulverizata, cu particule foarte mici si agitate de apa peste tot in aer. Nu le vedeai decat sub forma de ceata in departare, dar treptat se atasau de imbracaminte. 

Descopar ca oamenii si-ai rebranduit compania de cale ferata, au facut un logo nou, au schimbat un pic traseele si opririle, au pus ca revista gratis in tren una cu articole in daneza si suedeza (inainte erau doua reviste diferite) si… au bagat intarzieri din alea nesimtite, de 25-30 de minute, cu anulat trenuri si tot tacamul. Foarte frumos. Ajunge pana la urma – avea un abtibild nou pe laterala…Haine noi. Mdea. Ma asez in spatiile mai aglomerate ca alta data, bag castile in urechi si ma fac ca nu mi-e somn si ca e vara afara. Calm blue ocean, calm blue…POC. Ha? Se auzise din celalalt vagon, si cum intre ele e culoar drept si usi de sticla se vedea controlorul gesticuland nervos. Ma gandeam, stai sa vezi ca l-o fi pocnit cineva (romanian thinking in action!). Dupa cateva secunde trece omul prin vagonul in care eram, ducand in mana un ditamai plasticul lung de 2 metri (sectiune in forma de “L” daca vreti neaparat) cazut de la display, cu fatza foarte rosie si cu un cucui usor sangerand. Nasol moment, saracul om. (fast forward)

Imi rezolv treburile la facultate si ma duc sa ma plimb. In spatele CSS-ului sunt lacurile, 4 mari si late si..vroiam sa zic patrate dar sunt dreptunghiulare. Chiar si acum pe vremea asta in…teresanta oamenii faceau jogging in jurul lacului pe alee, mamele se plimbau cu carucioarele, liniste si pace. Lacul foarte linistit. Prea linistit. Mai ales pe vantul care era de o nesimtire tipic daneza. Si cum ma plimbam eu pe malul lacului, gandindu-ma ca in orasul asta nu are absolut niciun sens sa iti faci vreo coafura pentru ca umezeala si vantul o vor reduce instantaneu la un ciuf, vad o cioara care se plimba pe lac. Se plimba pe lac.

Si neuronul blondei se trezi! Era inghetat lacul, si mai spre mijloc erau pescarusi care se plimbau si ei, ciuguleau suprafata si niste lebede care stateau jos. Sa vezi lebadoiul cum se ridica, face cativa pasi si aluneca mai ceva ca in desene animate, aluneca din ce in ce mai precipitat pana isi ia un pic de avant si se zburataceste pana la partea lichida a lacului, e extrem de amuzant :)) I love this city. Chiar si cu sticlele de sampanie si ramasitele artificiilor de la revelion infipte in gheatza.

…Si plusez cateva poze, facute cu minunatul telefon. Nu-s din vina lui pozele mohorate, e din vina planetei :))

 

 

Filed under: Outer world   |  10 Comments
Tags: copenhaga, cotidian, danezi, tren, ploi