421

05Mar09

Leapsa de la Catalin care lives up to the “inspiring you” part of his tagline :) Ideea e ca am primit un obiect despre care sa scriu o poveste. Am nimerit o cheie. 

Ma numesc 421, si stiu asta pentru ca de mine e agatata o bucata mica, subtire, de metal verde pe care fusesera odata imprimate cu negru cifrele astea, dar intre timp au ramas numai contururile lor. Vi se pare ciudat ca o cheie sa aiba nume? Ganditi-va mai bine, fiecare cheie are un nume sau un mod in care oamenii se refera la ea. Cheia de la masina, cheia de la casa, cheia de la jurnal, cheia de la dulap. Ei bine, eu sunt cheia de la o camera de hotel de trei stele, o camera mica de la etajul 4. 

Numele meu a fost inteles de fiecare persoana care a stat in camera asta intr-un mod diferit. Venisera un el si o ea care descoperisera fericiti ca 21 aprilie era ziua casatoriei lor. Apoi, o mama cu doi copii dintre care unul spunea ca e camera lui si ca vrea sa o ia acasa pentru ca are 4 ani si e nascut pe 2 ianuarie. Un barbat si o femeie dintr-un cuplu, care au stat mai tot timpul in camera si faceau mereu zgomote ciudate, vazusera ca numerele reprezinta varsta lor: el 42 si ea 21. Ea si-a dat seama ca el e de doua ori mai batran ca el si “numai niste cercei cu cristale Swarovski o sa ma scoata din depresia asta draga!” Am plecat din camera, am fost intr-un magazin stralucitor (asa zicea ea), si cand ne-am intors zgomotele ciudate au reinceput. Dar, hei, sunt doar o cheie, nu imi permit sa judec.

Dupa cum v-ati dat seama, sunt o cheie care a trecut prin multe maini, a vazut multi oameni de toate varstele, a stat in multe genti, buzunare si portofele. Am fost aruncata dintr-o parte in alta, scapata de la etaj, cineva m-a scapat chiar in vasul de toaleta la un moment dat pentru ca uitase ca sunt in buzunarul din dreapta dar nu cred ca vreti sa stiti cum a fost. Am mai cazut cam pe sub sau pe dupa toate piesele posibile de moblier si nu numai – un baietel cu 3 dinti lipsa in fata si cu ochii certati ma pitise sub un colt de la covor, pentru ca el nu avea chef sa plece din camera de hotel si nu gasise o modalitate mai buna sa-si convinga parintii sa nu plece nici ei. Normal ca pana sa ma gaseasca au calcat pe mine de suficiente ori incat sa simt ca devin si mai plata decat sunt deja, si pana la urma au dat de mine incercand sa mute o noptiera unde credeau ei ca disparusem. 

O tipa de vreo 20 si ceva de ani a reusit sa ma piarda scotocind in geanta ei cu interior roz dupa un ruj sau asa ceva. In geanta ei am vazut atatea obiecte cat nu mai vazusem pana atunci in toata cariera mea: rujuri, servetele, servetele umede, cateva creme mici, doua creioane dermatograf, pixuri cu diferite inscrisuri, cateva servetele folosite si abandonate (dar dupa experienta cu toaleta nu m-a mai impresionat), o agenda mare, o agenda mica, doua telefoane care sunau din 5 in 5 minute, incarcatoarele de la ele, pliante cu reclame mototolite, niste elastice de par cu fire de par cu tot, un inel pe care il cautase doua zile la rand prin alte bagaje, un pieptene, un fard argintiu si unul verde care se sparsese si pata tot ce prindea, un set de chei si o banda adeziva. Asta era in compartimentul in care statusem eu, si din care am reusit sa cad intr-o balta in timp ce ea cauta pretiosul ruj.

Da, mi-a placut in balta. Nu am mai vazut niciodata lumea asa – culorile se miscau cu fiecare adiere de vant, era cald si senin, am vazut soarele pentru mai mult de 5 minute… Dupa tot aerul imbacsit in care statusem, era o schimbare la care nici nu speram. Lumea trecea pe langa mine si zicea “cineva si-a pierdut cheia de la hotel. Cam nasol” …nu si pentru mine. Nu a durat foarte mult, stiu ca soarele s-a mutat de undeva din stanga pana aproape de un punct fix deasupra mea pana cand ametita care ma pierduse a avut norocul sa ma gaseasca. Normal, tot pe mine m-a injurat “!@# %^ &&* de cheie”, de parca era vina mea, prinsesem picioare si ma hotarasem sa fug in lume.

N-ar fi deloc rau sa fug in lume – asa gandeam dupa toata povestea asta, si calea, asa cum o vedeam eu, era sa ma ascund cat mai bine in gentile sau hainele oamenilor, poate chiar in bagaje, sperand ca nu o sa ma mai gaseasca si o sa ma ia cu ei. Incercam asta mai ales la cei care vorbeau limbi straine, incercam sa imi imaginez cum arata locurile de unde vin ei… Odata chiar mi-a reusit! Un nene ochelarist, chel, mai mult lat decat inalt, ma pusese in buzunarulde pe umar de la haina – stiu, cine a mai pomenit de buzunar pe umar? Se pare ca si pentru el era prima data, ca m-a cautat prin toata camera, pe coridoare si pe strazile pe care ma pierduse si ametita cealalta, isi golise toate valizele si buzunarele normale, ca la urma sa recunoasca la Receptie ca are capul in traista. A plecat cu mine, si ma gandeam ca asta era sansa mea. S-a urcat la volan si a pornit intr-o directie oarecare – acum vedeam un alt drum, apoi parcuri, masini, alti oameni si alte cladiri decat cele cu care eram obisnuita. 

Chelul a condus in continuare pana afara s-a facut intuneric, a oprit, s-a odihnit, a pornit din nou si nu s-a mai oprit pana a doua zi pe la pranz. Gata, scapasem, eram libera – daca poti spune asta despre o bucata de metal care e inchisa intr-un buzunar absurd si vede lumea printre doua cusaturi. 

Va vine sau nu sa credeti, si acum sunt in acelasi buzunar, numai ca acum stiu totul despre viata omului astuia. Haina in care sunt a luat-o cu el peste tot pe unde s-a plimbat, spune ca ii aduce noroc dar nu a mai purtat-o decat de vreo 3 ori de atunci, in rest o tine in masina sau pe cuier.  Asa ca am fost  la cald, la frig, la munte si la mare, in locuri in care se vorbesc limbi ciudate, unde e mult fum sau vant foarte puternic, unde ploua sau ninge sau e o caldura de simt ca mi se inmoaie dintii. In unele dintre locuri oamenii sunt imbracati ciudat si  nici macar nu au buzunare la haine. Cateodata nici macar haine n-au. Stau si ma intreb unde isi tin cheile, daca nu au haine.

 

 

O dau mai departe asa – cu caracter optional si pe termen nedefinit adica daca & cand aveti voi chef:

Victor - sa scrii despre o carte postala

Alex - despre un bec

Andrei - mi-ar placea sa citesc la tine despre un ruj (nu al tau, normal :)) ) Ca sa te trezesti putin :P

Ammelie - ce zici de un parfum?:)

Missesparker - scrie despre un inel :)

Daca vreti leapsa asta, tell me si va dau si obiectul-tema.

Filed under: Inner world   |  21 Comments
Etichete:cheie, fictiune, fun, leapsa, obiecte, personal