Beauty? Fake!

14Apr09

Ca vorbiram mai inainte despre cum nu vrem sa imbatranim si ne dam de trei ori peste cap si ne injectam botox ca sa ne simtim mai netezi, ma gandeam la oamenii care sunt tineri, adica noi, la varsta care “trebuie”. M-am gandit ca ei sunt mai relaxati. Si m-am gandit prost. 

Nici la varsta asta se pare ca nu e bine, pentru ca presiunea vine cam din aceeasi directie si loveste un pic mai tare: tre’ sa fii frumos, fit si sa te imbraci misto. Pai, cum nu, cand te uiti in reviste si le vezi pe alea fara pori (!), fara pic de rid, cu ochii mari si umezi, sanii mari si…bine pusi in valoare, corp sculptat si subtirel, celulita e straina de toate, iar peste toata perfectiunea asta adaugam nitel machiaj si niste hainute interesante. 

Imaginile devin ideal pentru copile sub 17 si frustrari pentru cele peste varsta asta – pentru ca ai incercat cam ce se putea incerca si tot nu te apropii de ce vezi acolo, ca mereu e ceva lipsa ori ramas de imbunatatit. Asa ca ajungi la concluzia ca ele sunt niste superbitati de neatins si de aia sunt acolo sus aka cocotate pe o scara a valorilor tare intortocheata probabil de catre un impresar/director/manager tare destept. 

Nu mai e pentru nimeni un mister miracolul photoshop-ului: un artist bun scoate orice imperfectiuni de la puncte negre la celulita, centimetri pe unde trebuie, kilograme in plus si what the hell, while we’re at it o coasta sau doua si schimbat un pic structura oaselor. Unde lipsesc formede cu desavarsie, se mai adauga; se mai pune si par in plus la coafura, ca niciodata nu e destul. 

Acum, ma gandesc la doua laturi ale “operatiilor estetice instant” in Ps…

Una, teoretic vedetele nu mai au nicio motivatie sa arate bine pana la ultimul fir de par/muschi, stiind ca platesc bani buni si pe retusurile tuturor fotografiilor in care apar – pentru ca nu iese niciuna (oficiala) fara sa fie luata la puricat. In fond si la urma urmei, nici nu trebuie sa existe neaparat :) Poate ati vazut filmul ala in care Pacino creeaza o femeie virtuala care joaca in filme si devine superextramegastar, privitorii crezand ca e reala si pretinzand ca au intalnit-o. Mai pare asa SF scenariul pe cat era la inceput? 2002 was a looong time ago :)

A doua, un pic mai complexa. Impactul pe care il au imaginile cu oameni fara defecte asupra publicului devine ambitie de a arata bine, de a se mentine, care se traduce prin investitii personale: cosmetice, sala si tratamente, toate tinand in functiune o industrie imensa a produselor si serviciilor de ingrijire personala. Imaginile sunt prezentate in felul asta pentru o varietate de motive care se imbina suficient de bine incat sa nu existe pe nicaieri interesul de a spune “natural e ok. tu esti ok”. Mai stiti campania cu frumusetea naturala la Dove? Ce noutate, ce frumos… sau? De fapt pozele acelea au fost si ele retusate, dupa cum zice omul (Pascal Dangin) care s-a ocupat de ele:

“Do you know how much retouching was on that?” he asked. “But it was great to do, a challenge, to keep everyone’s skin and faces showing the mileage but not looking unattractive.” (mi-a placut asta cu “mileage” :)  (Pascal Dangin, aici)

Cu alte cuvinte, mesajul pe care il transmit ei e laudabil, but they’re doing it all wrong – bine bine, frumusete naturala dar pana la un punct. 

Extrema interpretarii frumusetii, sau cel putin cea pe care nu o stiam si m-a socat recent, e albirea pielii prin produse cosmetice, mai ales creme. Prima data am vazut o reclama pe un site chinezesc si ma gandeam ca am inteles gresit, my Chinese is a little rusty these days :) Insa pare-se ca e o realitate: femeile asiatice cauta acest gen de produse. Nici nu stiu de unde sa incep, atat de multe motive sunt pentru care chestia asta e gresita. Pe langa toaaate preocuparile legate de biuti ce ne inconjoara pe noi, fetele astea mai au grija de a-si albi pielea. La noi echivalentul (si in mod ironic exact opusul) ar fi bronzatul, numai ca lipsit de conotatiile culturale si identitare. Oare asta sa ne aduca la vechea concluzie, si anume ca femeile isi doresc intotdeauna ceea ce nu pot avea?…

Cred ca din toata povestea asta o singura idee ramane clara si nu intra in contradictie cu nicio alta: standardele de frumusete nu sunt puse ca sa fie atinse, ci ca sa fie urmarite in permanenta. Ne fascineaza ceea ce nu avem, si nu vom putea avea niciodata. Si de-aici, low self esteem and company…

 

Am fost instigata sa promovez articolul pe Blogoree:) Daca va place, aici puteti sa-l votati. Sa vedem ce-o iesi ;))

Filed under: Serioase   |  18 Comments
Tags: artificial, celebritati, cosmetica, frumusete, frustrari, imagine, manipulare, media, mentalitate, moda, photoshop, standarde